Cat de maret e Dumnezeu!
Vad marea cu talazuri grele, ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele, tot mai inalt!
Ce-imparat isi duce-ostirea spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus in goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea, mai mult decat nemarginirea e Tatal meu!
Cat de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri cand glasul Domnului vorbea.
Iar Moise-nainta prin nouri si tremura...
La tronul alb se strang sfielnic voivozi de foc din Empireu,
Si heruvimii vin cucernic, slavind Eternul Vistiernic.
Si-acest Stapan Atotputernic e Tatal meu!
Si cat de bun e Dumnezeu!
Chiar daca stelele batrane tot au o vreme cand se-astern, dar cine in Isus ramane e-un fiu etern!
Si-n fata slavei sclipitoare in ceasul lumii cel mai greu, acei ce-au dat pe sfintii la fiare vedea-vor Forta Creatoare, eu voi soptii cu adorare:
"E Tatal meu..."
Costache Ioanid
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu